Dacă aș fi jurnalist, i-aș pune d-lui Cristi Balaj, președinte al ANAD, următoarele întrebări după ce a anunțat triumfalist că Proiectul său de modificare și completare a Legii 104/2007 a fost adoptat de către Parlament:
- De ce sunt necesare două legi anti-doping, una pentru sportivii de performanță, adică Legea 227/2006, și alta dedicată în special unui sector economic, sălile comerciale de fitness, adică Legea 104/2008?
- De ce în Legea 227/2006 substanțele din anexă sunt denumite ”substanțe interzise”, iar în anexa la Legea 104/2008 pentru exact aceleași substanțe sunt folosite sintagmele ”substanțe dopante de mare risc” și ”substanțe dopante de risc”? Pentru sportivii de performanță substanțele dopante nu mai sunt ”de mare risc”?
- De ce declară pe pagina sa de Facebook că prevederile din Legea 104/2008 i-au fost impuse de către Uniunea Europeană și Agenția Mondială Anti-Doping, în condițiile în care România este singura țară din UE, și poate din lume, în care o agenție anti-doping autorizează funcționarea unui sector economic, respectiv sălile comerciale de fitness?
- De ce ANAD nu a preluat platforma de educație antidoping ADEL, pusă la dispoziția agențiilor anti-doping din întreaga lume GRATUIT de către Agenția Mondială Anti-Doping și care are și o secțiune destinată antrenorilor, preferând să impună niște cursuri anti-doping CONTRA COST și în care li se spune cursanților la ce folosesc sportivii de performanță subsțanțele interzise?
- Pe ce date s-a bazat Agenția când a introdus în Legea 104/2008 sintagma ”substanțe dopante de mare risc” în condițiile în care Institutul Național de Statistică afirmă că, din 1999 până în 2020, s-au înregistrat 893 de decese datorate abuzului de medicamente, 31.600 datorate fumatului și consumului de alcool și 0 (zero) decese provocate de substanțe dopante?
- Știu inițiatorul legii și cei care au votat-o că substanțele de pe lista interzisă (aceasta este sintagma folosită de WADA) sunt medicamente sau componente ale unor medicamente pentru tratarea a numeroase boli? Chiar Legea nr. 227/2006 spune că sportivilor li se pot da scutiri pentru folosirea acestora în scop terapeutic. Deci, dacă pot fi folosite în scop terapeutic de către sportivii de performanță și, evident, și de către oamenii obișnuiți, de ce sunt ”de mare risc” în cazul în care ar fi folosite de către cei care fac un sport recreativ?
- A auzit dl. Balaj de Nurofen și că din cauza acestui medicament pentru răceală i s-a retras medalia Andreei Răducanu la Jocurile Olimpice de la Sidney?
- Știe dl. Balaj câți fotbaliști au murit în România pe terenul de joc în ultimii ani, și chiar în timpul meciurilor oficiale, fără ca să se impună cluburilor să se autorizeze anti-doping?
- De ce cluburile sportive nu trebuie să se autorizeze anti-doping în condițiile în care statisticile ANAD privind cazuri de dopaj cuprind numai sportivi de performanță din foarte multe discipline?
- Ce pregătire academică are dl. Cristian Balaj care să-i confere competențele necesare ocupării funcției de președinte al Agenției Naționale Anti-Doping, cu rang de secretar de stat, în condițiile în care agențiile din alte țări au ca președinți personalități din domeniul juridic, al medicinei sportive, biochimiei sau farmaciei?
- Ce a determinat Agenția să mărească de trei ori numărul de angajați în ultimii trei ani, de la 18 la 54 de salariați, în condițiile în care Agenția Anti-Doping din Germania (NADO) are numai 41 de salariați, iar populația este de peste patru ori mai mare?
- Ce crede dl. Balaj despre NADO că nu s-a gândit câți bani ar putea să adune prin autorizarea CONTRA COST a celor circa 15.000 de săli de fitness din Germania și să oblige aceste săli să angajeze neapărat profesori de educație fizică, antrenori, sau instructori care să trebuiască să urmeze CONTRA COST niște cursuri fără nicio utilitate?
- Realizează dl. Balaj cât rău produce prin această lege sectorului economic al sălilor de fitness inducând ideea că aici este piața neagră a traficului de substanțe interzise și că abonații acestora sunt potențiali infractori cărora trebuie să li se solicite să dea probe pentru control doping?
- De ce nu au fost luate în considerare observațiile făcute pe 13 pagini în 2018 de Ministerul de Justiție condus de dl. Tudorel Toader, iar apoi l-a înaintat din nou, fără nicio modificare, când același minister o avea în frunte pe d-na Ana Birchal?
- De ce nu a ținut cont de aceste observațiile, care au fost menținute și sub semnătura d-nei Ana Birchal, și proiectul a fost promovat în aceeași formă anul acesta fără a se mai cere opinia Ministerului de Justiție?
- Cum se face că aceste două respingeri ale proiectului de lege au dispărut din parcursul legislativ publicat pe site-ul Camerei Deputaților?
- De ce pe site-ul ANAD, la secțiunea arhivă – proiecte de lege puse în discuție publică este o altă formă a proiectului de lege decât cea înaintată spre adoptare în 2018?
- Cum a trecut această lege, care are o grămadă de neconstituționalități, discriminări și neconcordanțe juridice, prin Comisia Juridică a Camerei Deputaților?
- Cine este protectorul său din guvernul d-lui Președinte Iohannis în condițiile în care a fost numit președinte al ANAD de către guvernul PSD condus de Viorica Dăncilă și știindu-se că funcțiile din agențiile guvernamentale se acordă sau se mențin cu susținere politică?
- A fost o doar o simplă coincidență faptul că Proiectul de lege de modificare a legii 104/2008 a fost introdus spre adoptare împreună cu alte 13 legi exact în aceeași zi în care s-a discutat și votat moțiunea de cenzură?
Dacă aș fi jurnalist, aș face o investigație pe baza acestor întrebări, aș consulta și un jurist bun, specializat în drept constituțional, și aș face o comparație cu legislația din alte țări, mai ales că în atribuțiile asumate de ANAD intră și armonizarea legislației din România cu cea internațională.