Acest material cuprinde comentarii cu privire la Legea nr. 104/2008 privind prevenirea și combaterea producerii și traficului ilicit de substanțe dopante cu grad mare risc, lege pe care cei de la Agenția Națională Anti-Doping vor de câțiva ani să o ”îmbunătățească”, iar recent au reușit să o facă treacând-o printr-un Parlament care nu a știut ce votează. De aceeași atenție și cunoaștere a dat dovadă și Președinția, care a promulgat-o.
Din capul locului țin să menționez că acest material nu este în favoarea dopajului în sport, ci împotriva unor prevederi ale acestei legi care se referă la autorizarea și controlul sălilor comerciale de fitness de către Agenția Națională Anti-Doping, prevederi pe care le consider abuzive, discreționare și discriminatorii.
Istoric
Steroizii anabolizanți au fost creați pentru prima oară de către oameni de știință germani, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pentru refacerea mai rapidă a soldaților retrași de pe front în urma epuizării fizice.
După război, au fost create diferite variante de steroizi anabolizanți care au fost și sunt utilizate ca medicamente adjuvante mai întâi în recuperarea mai rapidă a persoanelor care au suferit arsuri, iar apoi în tratarea foarte multor afecțiuni, inclusiv SIDA.
Efectele pozitive ale steroizilor anabolizanți și ale altor medicamente asupra capacităților fizice și mentale au fost speculate de către sportivii de performanță, ceea ce a dus la probleme de ordin etic în competiții. De altfel, cu mai mulți ani în urmă, Federația Internațională de Haltere a anulat toate recordurile naționale și internaționale stabilite până în acel moment întrucât s-a considerat că acestea au fost stabilite și cu ajutorul unor mijloace care țineau de dopaj, după care a stabilit noi categorii de greutate, noile recorduri urmând a fi validate după controale doping.
În anul 1999, la inițiativa Comitetului Internațional Olimpic, a fost înființată Agenția Mondială Anti-Doping (în engleză World Anti-Doping Agency, prescurtat WADA). Aceasta, conform Wikipedia, ”este o fundație internațională independentă care promovează, coordonează și supraveghează combaterea dopajului în cadrul sportului de performanță.”
În anul 1994 a fost înființat în România Laboratorul de Control Doping, iar în 2005 a fost înființată Agenția Națională Anti-Doping.
În anul 2008 a fost adoptată Legea nr. 104 privind prevenirea și combaterea traficului ilicit de substanțe dopante. Aceasta a fost modificată și completată în anul 2011, ocazie cu care a fost introdusă sintagma ”substanțe dopante cu grad mare de risc” cu scopul de a crea o similitudine cu legislația anti-drog și un impact mediatic favorabil legiferării. Au mai fost făcute versiuni consolidate în anii 2011, 2012, 2013 și 2014.
În anul 2018 a fost înaintată o nouă propunere de modificare a acestei legi, care a fost votată în Parlament în luna iulie a acestui an.
Ce este fitnessul
Câteva citate din Wikipedia:
”În traducere liberă, fitness-ul înseamnă o reglare a proceselor adaptative din corpul uman în urma efectuării unui efort. În literatura anglo-saxonă, termenul de fitness este echivalent cu condiție fizică. În consecință, fitness-ul reprezintă o activitate motrică prin care individul obține o stare de bine indiferent de condiția sa anatomică, fiziologică sau psihică. Altfel spus, fitness-ul este pentru corpul uman ceea ce reglajul fin este pentru un aparat electronic.”
”Fitness-ul cuprinde tot ceea ce înseamnă un stil de viață sănătos și îngrijit. Începând cu alimentația și continuând cu practicarea sportului.”
”Cu cât condiția fizică a omului este mai bună, cu atât acesta este mai sănătos. Aceasta se obține prin practicarea unui sport regulat, astfel se îmbunătățește funcția respiratorie și cea cardiacă, crește forță musculară și imunitatea organismului, se reduce riscul apariției anumitor boli și multe alte efecte benefice asupra organismului uman.”
După cum se vede, fitnessul cuprinde o foarte largă gamă de activități fizice și poate fi practicat oriunde, acasă, în parcuri în locuri special amenajate, oriunde în aer liber dacă vremea o permite, sau în săli dedicate care oferă dotări și condiții ideale indiferent de vreme sau anotimp.
În centrele de fitness se desfășoară diferite activități, nu numai culturism, cei care practică acest sport pentru creșterea masei musculare fiind în proporție foarte mică din totalul abonaților. Printre acestea sunt: antrenament funcțional, gimnastica aerobică, arte marțiale, zumba, yoga, pilates, crossfit, cycling, cardio, stetching, TRX, activități sportive incluse în jocuri pentru copii, gimnastică pre- și postnatală, kangoo jumping etc. Tot în centrele de fitness pot fi și activități care țin de spa, cum ar fi înot, masaj, saună, jacuzzi, salină, tratamente cosmetice etc. Pe lângă sălile de antrenament, centrele de fitness pot avea în dotare zone de socializare unde abonații pot să consume o cafea, un ceai, o băutură răcoritoare, un fresh, un smoothie, un baton proteic sau un shake proteic într-o atmosferă relaxantă.
Prin contribuția sa la îmbunătățirea și păstrarea sănătății populației, industria fitnessului contribuie în mod indirect la reducerea cheltuielilor statului în sectorul medical, creșterea productivității muncii, reducerea perioadelor de inactivitate datorate îmbolnăvirilor, creșterea imunității organismului, reducerea infracționalității în randul tinerilor prin oferirea unor mijloace de consumare a energiei și impunerea unor reguli de igienă și comportament, reducerea gradului de obezitate a populației și a pericolului de instalare a unor boli asociate cu aceasta. Din această perspectivă, această industrie ar trebui sprijinită de către stat, și nu căpușată de o instituție printr-o lege care-i oferă cadrul realizării de venituri proprii care să fie acordate salariaților sub forma unor stimulente.
În suportul de curs publicat pe site-ul ANAD, la pagina 19, se face o afirmație foarte gravă, calomnioasă, fără a fi susținută de vreo dovadă și care aduce importante prejudicii de imagine sectorului economic al sălilor de fitness: ”Un pas obligatoriu în combaterea comercializării și folosirii steroizilor trebuie făcut în centrele de fitness. Acestea reprezintă locul în care se produce abuzul de substanțe interzise, deoarece antrenamentul este o condiție necesară obținerii rezultatelor dorite pentru schimbarea imaginii.” Este un argument absolut imbecil. Cel care vrea să se dopeze nu trebuie să o facă în sala de antrenament, ci o poate face acasă fără probleme. Iar pentru a face antrenamente de culturism, nu trebuie să mergi la o sală comercială, o poți face și acasă sau la un club sportiv unde există o halteră, niște gantere și o bancă.
Interese mascate
Înainte de a analiza prevederile variantei modificate a Legii 104/2008, trebuie subliniat faptul că nicăieri în Uniunea Europeană și, probabil, în lume o agenție anti-doping națională nu avizează și nu reglementează o activitate economică, respectiv industria fitnessului. Am scris la toate agențiile anti-doping din Uniunea Europeană și am întrebat dacă acestea autorizează funcționarea sălilor comerciale de fitness. Am primit răspuns de la opt astfel de agenții. Pentru a avea cât mai multe informații, am transmis aceeași întrebare unor distribuitori de suplimente alimentare din Europa și de pe alte continente. Am mai primit răspuns din alte nouă țări din UE și de la patru țări non-UE, între care Statele Unite ale Americii și Canada. În niciuna din aceste țări nu există situația din România, agențiile anti-doping ocupându-se strict de sportul de performanță.
România, însă, este mereu surprinzătoare prin originalitatea sa.
La noi în țară sunt două legi principale care se referă la doping. Una este Legea 227/2006, care se referă la combaterea dopajului în sportul de performanță, iar cealaltă este Legea 104/2008, care are ca scop declarat lupta împoriva traficului de substanțe dopante, aceasta din urmă având un capitol special dedicat sălilor comerciale de fitness.
Încă de la apariția primei versiuni a Legii 104, cea din anul 2008, au fost introduse mai multe articole care nu aveau absolut nicio legătură cu Codul WADA (Agenția Mondială Anti-Doping), cod care stabilește scopul, domeniul de aplicare și organizarea programului mondial anti-doping. De subliniat că acest Cod anti-doping se referă strict la sportul competițional. Articolele din Legea 104/2008 conferă ANAD dreptul de autorizare a sălilor comerciale de fitness și control al activității acestora.
Autorizarea se face după ce un angajat al entității economice (persoană juridică autorizată, asociație familială, intreprindere individuală sau societate comercială) urmează un curs anti-doping pentru care se plătește o taxă de 500 lei. Cursurile sunt absolut formale și fără nicio utilitate sau motivare credibile.
Apoi se depune o cerere de autorizare împreună cu niște documente, printre care și cazierul administratorului. Emiterea autorizației se face, de asemenea, după plata unei taxe (500 lei). La primul curs organizat de ANAD a participat și fiul meu. La un moment dat, cel care ținea cursul a arătat niste slide-uri cu un individ care își injectase synthol (o substanță uleioasă) în brațe și arăta grotesc, omul având probabil ceva probleme psihice. Lectorul a afirmat că acela era rezultatul folosirii anabolizantelor. Evident, toți cursanții au izbucnit în râs. Cam ăsta e nivelul cursului, dar și al legii la care mă refer.
Până acum, Legea 104/2008 a fost modificată și completată de câteva ori după cum a fost interesul ANAD de a introduce articole care să-i permită extinderea ariei de control și de rotunjire a veniturilor, așa cum este cazul variantei din 2018, trecută prin Parlament și promulgată de Președinte în acest an. Întrucât modificările făcute în timp nu puteau face referire strict la articolele care permiteau rotunjirea veniturilor pentru că ar fi devoalat adevăratul scop al legii, au mai fost făcute și altele care privesc în special activitatea DIICOT și Codul Penal, mai întâi introducându-se pedepse cu închisoarea, apoi scoțându-se astfel de pedepse, iar acum introducându-se din nou. În această ultimă variantă se ”îmbunătățește” articolul 9, astfel încât o entitate economică este obligată să obțină autorizarea pentru fiecare punct de lucru care este sală de fitness, în cazul în care aceasta are mai multe astfel de puncte de lucru. Cerința nu este motivată în niciun fel, ceea ce arată de fapt scopul tuturor prevederilor care se referă la sălile comerciale de fitness, și anume creșterea veniturilor proprii. Chiar în legea inițială, la articolul 15, punctul 2, se spunea: ”Din sumele reprezentând amenzi, încasate pentru bugetul de stat ca urmare a controlului, Agenția Națională Anti-Doping reține un procent de 35% ce se virează la fondul de stimulente în baza prevederilor Legii nr. 227/2006.” Punctul 12 din actualul proiect de lege modifică articolul 9 și, la alineatul (5), se stipulează: ” Pentru eliberarea certificatului prevăzut la alin. (1), se percepe o taxă al cărei cuantum se stabilește prin ordin al președintelui Agenției Naționale Anti-Doping, sumele astfel obținute constituindu-se în venituri proprii.” Ce este mai edificator? De menționat că sălile de fitness nu necesită autorizații/certificate de funcționare din partea Direcțiilor de Sănătate Publică, deși mai degrabă acestea ar avea dreptul de a face controale privind respectarea unor măsuri de igienă specifice. Această ultimă abordare mi se pare de bun simț, bazându-se pe buna credință a celor care dețin aceste săli, în contradicție cu cea a ANAD, care îi consideră din capul locului ca potențiali infractori, iar sălile de fitness ca fiind piața neagră a traficului de substanțe dopante.
În ianuarie 2018, WADA a lansat platforma Anti-Doping Education and Learning platform (ADEL). Este vorba de cursuri on-line de educație anti-doping pentru sportivi și antrenori, la completarea acestora eliberându-se un certificat necesar participării la competiții. Cursurile și certificatele sunt accesibile de pe desktopuri, laptopuri, tablete și telefoane mobile, și sunt gratuite. De asemenea, pot fi administrate de federațiile internaționale, organizațiile anti-doping naționale și organizatorii de competiții majore. De văzut:
La adresa de mai sus sunt expuse și modalitățile prin care acestea pot implementa și administra această platformă de e-learning.
Faptul că ANAD a ales să nu ia în considerație această modalitate de educație online, care este gratuită și foarte facilă, mai ales în condițiile pandemiei cu COVID-19, este edificator în ceea ce privește scopul de a percepe taxe care să devină venituri proprii.
Un alt indiciu privind adevăratul scop al ANAD este faptul că sălile de fitness trebuie să se reautorizeze la fiecare trei ani. Nu știu câte săli sunt în România, probabil în jur de 1.000, ceea ce ne plasează undeva pe la coada Europei, dar este un sector economic în plină dezvoltare. Un calcul foarte simplu ne poate arăta cam care ar fi sumele cu care ANAD și-ar rotunji veniturile în mod constant.
Proiectul de lege pentru modificarea Legii 104/2008 nu este semnat de către ANAD, ci de către fostul senator Liviu Mihai Pop în numele a 50 de deputați și senatori PSD, ca inițiatori. De văzut: http://cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?cam=2…
Interesant e faptul că proiectul de lege nu a fost avizat de către Ministerul de Justiție sub conducerea d-lui Tudorel Toader (13 pagini de observații de neconstituționalitate, incoerență legislativă și chiar privind aspectul mercantil al legii), în 2018, și nici în 2019, când același minister era sub conducerea d-nei Ana Birchall (menținerea punctului de vedere exprimat anterior), deși amândoi miniștrii erau ai PSD.
Surpriza cea mai mare este că a primit aviz favorabil din partea actualului guvern PNL-USR, în acest an.
De menționat că observațiile pe care la fac sunt ale cuiva care nu are studii juridice și se bazează doar pe logică și bun simț. Legile au fost analizate și de un cabinet de avocatură, observațiile acestuia fiind mult mai tehnice, făcând referire la texte de lege și prevederi constituționale care au fost încălcate în Legea 104/2008 și în proiectul de lege de modificare a acesteia. Pe acestea din urmă nu le-am inclus în acest material.
Dubla măsură
Este foarte important de reținut faptul că introducerea sintagmei ”substanțe dopante cu grad mare de risc” a avut ca scop exacerbarea efectelor secundare pe care le poate avea administrarea unor substanțe cu efect de îmbunătățire a performanțelor fizice și crearea unui curent de opinie favorabil adoptării legii prin atribuirea unei similitudini cu drogurile de mare risc.
Nicăieri în Codul Agenției Mondiale Anti-Doping nu este folosită sintagma ”substanțe dopante de mare risc”. Termenii folosiți sunt: ”lista interzisă”, ”substanțe interzise” și ”metode interzise”.
Atât Legea 104/2008, cât și Legea 227/2006 au ca anexă niște liste cu substanțele cuprinse în LISTA INTERZISĂ publicată în fiecare an de către WADA. Aceste substanțe sunt ingredientele active din diferite medicamente, dar pentru că o astfel de substanță poate avea diferite denumiri ca medicament, în funcție de producător, în listă sunt enumerate doar substanțele active. De exemplu, metandienona a fost fabricată în Germania, de către CIBA, sub denumirea de Dianabol, iar în România, de către Terapia Cluj, sub numele de Naposim. Acest medicament a fost destinat tratării hipogonadismului masculin, în principal. Mai jos dau un copy-paste al unui text de pe site-ul Centrului Medical de Diagnostic și Tratament ”Dr. Victor Babeș” care definește această deficiență:
”Definiție biologică: Sindrom clinic complex definit prin nivelul redus al testosteronului și producție spermatică anormală.
Definiție clinică: Situație clinică în care nivelul redus al testosteronului se asociază cu diferite semne și simptome : diminuarea libidou, disfuncție erectilă, reducerea masei musculare, reducerea densității minerale osoase, depresie, anemie.”
Că este vorba de medicamente reiese foarte clar din Legea nr. 95/2006 din 14 aprilie 2006, text în vigoare începând cu data de 1 martie 2018: ”Art. 699 – În înţelesul prezentului titlu, termenii şi noţiunile folosite au următoarele semnificaţii: 1. medicament: b) orice substanţă sau combinaţie de substanţe care poate fi folosită sau administrată la om, fie pentru restabilirea, corectarea sau modificarea funcţiilor fiziologice prin exercitarea unei acţiuni farmacologice, imunologice sau metabolice, fie pentru stabilirea unui diagnostic medical.”
Prin urmare, steroizii anabolizanți, hormonii de creștere (GH, HGH), insulina și alte substanțe din lista interzisă sunt medicamente, iar cazul gimnastei Andreea Răducan depistată pozitiv cu pseudoefedrină, substanță aflată pe Lista interzisă dar folosită în mod curent în tratarea răcelilor, la Jocurile Olimpice de la Sydney este elocvent. Acestea sunt considerate dopante datorită efectelor pe care le pot avea în creșterea performanțelor fizice sau mentale și de aceea folosirea lor de către sportivii de performanță a fost interzisă de către WADA, motivele principale fiind de natură etică.
Orice medicament are efecte benefice maxime și efecte secundare minime atunci când este folosit conform prescripțiilor medicale, iar când este folosit abuziv poate avea efecte secundare care să afecteze sănătatea celui care și-l administrează. Automedicația nu se limitează la substanțele cu efect dopant, fiind foarte limitată în acest caz în comparație, de exemplu, cu administrarea de antibiotice, fenomen cu consecințe foarte grave asupra eficienței lor, aceasta necesitând crearea de noi generații de medicamente și costuri uriașe.
Când este vorba de producerea ilegală de medicamente (incluzând aici și pe cele cu efect dopant), trafic de medicamente, venituri ilicite și spălare de bani, sunt instituții ale statului care deja se ocupă de acest fenomen, de exemplu DIICOT.
Problema e că același ANAD folosește, în mod manipulatoriu, două sintagme diferite pentru aceleași substanțe în două legi diferite. În Legea nr. 227/2006 se folosește termenul de ”substanțe interzise”, ceea ce e în conformitate cu Codul WADA, iar în Legea nr. 104/2008 (cu completările ulterioare) și în proiectul de lege de modificare a acesteia se folosește sintagma ”substanțe dopante de mare risc”. Subliniez faptul că substanțele din anexa la Legea 104/2008 sunt exact aceleași care sunt enumerate și în anexa la Legea nr. 227/2006.
Cu alte cuvinte, când vine vorba de sportul de performanță, aceste substanțe nu mai prezintă un ”mare risc”, ci sunt doar ”interzise”. Că este vorba de medicamente o demonstrează chiar Legea 227/2006, în Capitolul III – SCUTIRI PENTRU UZ TERAPEUTIC. ”Uz terapeutic” înseamnă ”folosirea unor substanțe chimice care influențează evoluția afecțiunilor, bolilor, sindroamelor sau patologiei în beneficiul sănătății unei persoane.”
Să facem comparație între atenționările de pe prospecte referitoare la posibilele reacții adverse care pot să apară de la folosirea unui steroid anabolizant aflat pe lista ”substanțelor dopante cu grad mare de risc”, respectiv Decadurabolinul, și de la banala aspirină:
Decadurabolin (https://www.pcfarm.ro/prospect.php?id=1111)
Doze mari, tratamentul îndelungat și/sau administrarea prea frecventă pot cauza:
- virilizarea care apare la femeile sensibile sub formă de răgușeală, acnee, hirsutism și creșterea libidoului.
- la băieții la pubertate sub forma unor erecții mai frecvente și a măririi penisului și la fete sub forma creșterii părului pubian și hipertrofie clitoridiană.
- răgușeala poate fi primul simptom al schimbării vocii ce poate însă să sfărșească printr-o îngroșare de lungă durată, uneori ireversibilă, a vocii;
- amenoree;
- inhibarea spermatogenezei;
- retenție de lichid.
Aspirină (https://www.anm.ro/_/_PRO/PRO_11322_11.01.19.pdf)
• sângerare (sângerare nazală, sângerare a gingiilor, puncte roşii sub piele etc.);
• reacţii alergice cum sunt erupţie pe piele, episod brusc de astm bronşic sau umflare a feţei, însoţite de respiraţie dificilă;
• dureri de cap, ameţeli, senzaţie de pierdere a auzului, tinitus (ţiuit în urechi) care, în general, indică supradozajul;
• sângerare cerebrală;
• dureri de stomac;
• sângerare gastrointestinală. Vezi pct. „Atenţionări şi precauţii”. Acestea apar mai frecvent atunci când luaţi doze mari.
• creştere a valorilor serice ale enzimelor hepatice, în principal reversibilă la oprirea tratamentului, afectare a ficatului (în principal a celulelor ficatului);
• urticarie, reacţii la nivelul pielii;
• sindromul Reye (tulburări ale conştienţei sau comportament anormal sau vărsături) la un copil cu o boală virală căruia i s-a administrat acid acetilsalicilic (vezi pct. 2 Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Aspirina).
Este evident că această dublă măsură are ca scop crearea unui curent de opinie care să motiveze existența Legii 104/2008, care oferă Agenției Naționale Anti-Doping dreptul de a autoriza și controla sălile comerciale de fitness cu scopul de a-și crea venituri proprii.
Singurele statistici referitoare la dopaj sunt cele publicate de către ANAD (de văzut pe site la capitolul Control doping, secțiunea Cazuri de dopaj). Este o listă foarte sumară cu persoane suspendate din sportul de performanță din diferite discipline: haltere, caiac-canoe, rugbi, culturism, fitness, fotbal, handbal, lupte, ciclism, polo, hochei pe ghiață, box, atletism, tenis ș.a.m.d. Conform prevederilor din Legea nr. 227/2006, sancțiunile prevăzute pentru sportivii competiționali sunt limitate la suspendări, excluderi din activitatea sportivă, retragerea medaliilor și a premiilor, toate acestea pentru că se consideră că respectivul sportiv a trişat. De cealaltă parte, în ipoteza în care un practicant de fitness recreativ ar fi găsit pozitiv la un control doping, prin Legea 104/2008 s-ar considera contravenție și ar fi sancționat cu amendă de la 7.500 lei la 15.000 lei.
Deși statisticile cazurilor de dopaj se referă strict la sportul de performanță, cluburile și federațiile ale căror sportivi se antrenează centralizat și sub supraveghere medicală nu trebuie să fie autorizate (cu plata unei taxe) de către ANAD și nici nu trebuie să-și trimită antrenorii să urmeze cursurile anti-doping (cu plata unei taxe), iar când sportivii sau personalul asistent încalcă legislația anti-doping nu sunt acuzați de ”deținere”, ”procurare”, ”cumpărare” sau ”trafic de substanțe dopante de mare risc”. Spre deosebire de sălile comerciale de fitness, sportivii competiționali, cluburile și federațiile sportive au interese materiale deosebite legate de obținerea de performanțe în competițiile naționale și internaționale. Aceste interese se referă la nivelul finanțărilor obținute de la Ministerul Tineretului și Sportului și de la Comitetul Olimpic Român în cazul cluburilor și federațiilor, și pot ajunge la premii consistente pentru sportivi, antrenori și președinții de cluburi sau federații, sau chiar rente viagere în cazul sportivilor.
În mod profund discriminatoriu, art. 15 din Legea 104/2008 prevede:
(1) ”Desfășurarea activității în cadrul sălilor de culturism și/sau fitness fără certificatul de funcționare prevăzut la art. 9 alin. (1) constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 2.500 lei la 7.500 lei.”
(2) ”Pe lângă măsura aplicării sancțiunii contravenționale, agentul constatator poate dispune ca sancțiune complementară suspendarea activității sălii de culturism și/sau de fitness pe o durată de la o lună la 6 luni.”
Foarte interesant este faptul că nu există prevederi foarte clare care să spună când se aplică amenda minima sau cea maximă, rămânând la latitudinea agentului constatator care ar fi această amendă sau dacă se suspendă activitatea sălii sau nu, ceea ce crează cadrul inițierii unor ”negocieri” și posibilitatea de ”a se da la pace”.
Un alt exemplu de dublă măsură se referă la extinderea răspunderii în cazul deținerii sau administrării de substanțe din lista interzisă. În Legea nr. 104/2008 modificată în iulie 2021, pct. 12: ”Art. 9 – (4) Certificatul de funcționare prevăzut la alin. (1) nu poate fi eliberat în cazul în care în sălile de culturism și/sau fitness se constată că se comercializează, se distribuie, se deține ori se oferă substanțe dopante de către personalul care lucrează … în sala de culturism/fitness…” Spre deosebire de situația aceasta în care e vorba de un agent economic, în cazul unui club sportiv sau al unei federații sportive funcționarea acestora nu este afectată. Să luăm cazul recent al Federației Române de Haltere. Funcționarea acesteia nu a fost afectată deși Agenția Mondială Anti-Doping i-a suspendat participarea la competițiile internaționale timp de un an, inclusiv Jocurile Olimpice de anul trecut, pentru că mai mulți halterofili au fost depistați pozitiv la controalele doping efectuate la competiții internaționale. Straniu este că există obligatitivitatea ca orice sportiv roman care participă la o competiție internațională să faca un control doping în țară, înainte de concurs. Cum au trecut aceștia testul efectuat de către ANAD?
Printre atribuțiile pe care le are ANAD prin lege este și aceea că ”inițiază proiecte de acte normative pentru armonizarea legislației naționale anti-doping cu reglementările internaționale în domeniu.” Singura lege care este conformă atribuției menționate și în spiritul Codului WADA este Legea nr. 310/2021, anterior fiind Legea nr. 227/2006.
Încălcare a constituţiei și șmecherie ieftină
Mă voi referi mai jos la câteva puncte din proiectul de modificare a Legii 104-2008.
Punctul 11 – ”Art. 8.- (1) Personalul împuternicit din cadrul Agenției Naționale Anti-Doping … are acces în toate spațiile și încăperile anexe ale sălii de culturism și fitness, precum și la toate documentele necesare în vederea exercitării controlului.” Practic, este vorba de dreptul de a efectua percheziții fără mandat judecătoresc. Este constituțional acest lucru? Este o intrebare retorică întrucât răspunsul este evident. Se încalcă dispozițiile art. 27 alin. 3 din Constituție, care spune: ”(3) Percheziţia se dispune de judecător şi se efectuează în condiţiile şi în formele prevăzute de lege.” În ce țară trăim?
Punctul 11, alineatul (2), dă dreptul ANAD “să efectueze teste doping în rândul practicanților de culturism și/sau fitness, cu scopul stabilirii gradului de utilizare a substanțelor dopante în sportul recreativ”, iar alineatul (3) spune că testarea se efectuează “numai cu acordul scris al practicantului de culturism și/sau de fitness și cu respectarea principiului confidențialității datelor acestuia”. Pe de altă parte, la art. 1, punctul 4 se prevede: ”Prin consum ilicit de substanțe dopante prevăzute în anexele care fac parte integrantă din prezenta lege, se înțelege cumpărarea, procurarea și deținerea substanțelor dopante… fără drept”, iar la punctul 21 al proiectului de lege se spune că la art. 17 se adaugă ”Art/ 171. – ….cumpărarea, procurarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația produselor care conțin substanțe dopante de risc … constituie contravenție și se pedepsește cu amendă de la 7.500 lei la 15.000 lei.” Care practicant de culturism și/sau fitness, ca sport recreativ, care s-a dopat își va da acordul în scris pentru a fi testat doping știind că va fi amendat? Dacă s-a dopat, înseamnă că și-a cumpărat/procurat substanța dopantă, adică a încălcat legea. (Conf. DEX ONLINE: procurare sf [At: POLIZU / Pl: ~rări / E: procura] 1 Obținere a ceva în scopul utilizării, al valorificării.) Câtă minte poți să ai ca să nu fii în stare să coroborezi două articole?
La punctul 13, se adaugă articolului 9 mai multe alineate care precizează și stabilesc noi condiții pentru eliberarea certificatului de funcționare a sălilor comerciale de fitness. Astfel, Art.91.-(2) stabilește că ”entitățile solicitante prevăzute la alin.(1) trebuie să facă dovada absolvirii cursului de instruire anti-doping, organizat de către ANAD, de către o persoană cu care entitatea solicitantă are încheiat un contract individual de muncă sau un contract de prestări de servicii, în condițiile legii și care are calificare de profesor de educație fizică, instructor sportiv sau antrenor.” Așa-zisa motivare ar fi aceea că un acționar al unei firme ar putea urma el aceste cursuri, acționarul neavând calificare de profesor de educație fizică, antrenor sau instructor, iar dacă firma are mai multe săli, atunci acel curs ar fi valabil pentru toate sălile. Luându-mă pe mine ca exemplu, dacă nu aș avea absolvită școala de antrenori de la ANEFS, după mintea celor de la ANAD care au făcut proiectul de lege, eu nu aș fi capabil să înțeleg ce se spune la acel curs anti-doping, deși am absolvit un liceu teoretic de renume din Iași, precum și o facultate de arhitectură care înseamnă șase ani de studii și cu discipline variind de la psihologie la teoria arhitecturii, sau de la matematici, geometrie descriptivă și rezistența materialelor la urbanism. Cunosc și situația în care un medic deține o sală de fitness, dar el nu poate urma acel curs anti-doping și trebuie să angajeze o persoană care a făcut un curs de câteva ore și a primit un carnet de instructor pentru care a plătit o sumă de bani. De fapt, substratul acestei prevederi reiese din următorul articol din lege:
”(3) Dispozițiile alin. (2) se aplică pentru fiecare punct de lucru al entității prevăzute la alin. (1), pentru care se solicită autorizarea.” Pentru cei care nu înțeleg, aceasta înseamnă că, dacă o firmă deține mai multe săli, atunci aceasta trebuie să angajeze neapărat câte un profesor de educație fizică, antrenor sau instructor pentru fiecare sală și să plătească către ANAD taxa pentru curs. Deci, venituri proprii mai mari pentru agenție. Băieți deștepți, nu-i așa? Pe spinarea unor fraieri care au ales să muncească în privat, să-și pună la bătaie pasiunea pentru sport, toate resursele materiale și fizice, să facă credite la bănci pentru a realiza o investiție pe care apoi să o căpușeze niște indivizi care au o slujbă călduță și bine plătită la stat, și care nu știu ce înseamnă să plătești salarii lună de lună indiferent de ce încasări ai, să nu dormi nopțile știind că trebuie să plătești credite și dobânzi la bancă pentru care ți-ai pus ipotecă pe casa proprie și, eventual, a părinților (aşa cum a fost cazul meu), să conduci o afacere pe o piață concurențială ș.a.m.d.
În multe țări din Uniunea Europeană, Uniune din care face parte și România, și la ale căror valori și legislație oficialitățile române fac tot timpul referire privind armonizarea legislației interne, există lanțuri de săli de fitness în care nu sunt angajați instructori, antrenori sau profesori de educație fizică, și în care accesul publicului se face pe bază de card, serviciile de curățenie și igienizare sunt externalizate, iar personalul salariat este minim, doar pentru eliberarea cardurilor de acces. Toate acestea au scopul de a micșora cheltuielile de funcționare a sălii și de a oferi clienților prețuri cât mai mici la abonamente, facilitând astfel accesul la exerciții fizice pentru sănătate și unor categorii de populație cu venituri mai mici. În România, ANAD se erijează în mod arbitrar în organism de reglementare a funcționării unei activități comerciale pe care nu o cunoaște.
Alte observații
- La același punct 13, prin adăugarea la lege a Art.92, alineatele (1) până la (6), ANAD își arogă și dreptul de a reglementa și controla comercializarea suplimentelor alimentare în cadrul sălilor comerciale de fitness. Comercializarea suplimentelor alimentare era deja reglementată de Ministerul Sănătății prin Legea nr. 56 din 31.03.2021, iar până la aceasta s-a făcut prin prin ordine ministeriale. Suplimentele alimentare se vând nu numai în sălile comerciale de fitness, ci și prin site-uri specializate, în magazine naturiste, în magazine specializate și în hipermarket-uri, dar ANAD își arogă dreptul de control numai asupra sălilor de fitness profitând de faptul că, la data apariției Legii 104/2008, nu a existat un patronat sau o organizație profesională care să fie consultate. În nicio altă țară nu există situația din România, dar există ceva mai mult bun simț.
Culmea e că, dacă o firmă are mai multe magazine în care vinde suplimente alimentare, iar unul dintre acestea se află situat într-o sală de fitness, acesta trebuie ”autorizat” de către ANAD, dar celelalte nu se ”bucură” de același tratament, ceea ce confirmă, din nou, adevăratul scop al proiectului de lege discutat, adică crearea de noi posibilități de control și obținere de venituri proprii prin aplicarea de amenzi. De văzut ”Art.III.- (1) Persoanele juridice, persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, precum și asociațiile în participațiune care desfășoară activitatea de comerț cu amănuntul al suplimentelor alimentare în aceeași incintă în care se află sala de Culturism și/sau fitness sunt obligate să depună la Agenție, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, lista cu suplimente alimentare comercializate.”
2. De notat ”transparența decizională” a unei instituții guvernamentale, și anume faptul că pe site-ul ANAD, la capitolul Informații de interes public – Transparență decizională – Consultare publică – Arhivă proiecte legislative, pagina 3 (http://www.anad.gov.ro/…/PL_%20L104_2008%20%20final…, este publicat un proiect de lege cu același nume ca cel adoptat de Senat pe 5 iulie 2018 (http://www.cdep.ro/proiecte/2018/400/30/6/se565.pdf), dar cu un conținut diferit în mare parte. Se poate constata foarte ușor că una este prezentat spre legiferare și alta consultației publice.
3. Primăriile din foarte multe orașe din țară au amenajat locuri cu aparate pentru practicarea fitnessului în parcuri. Prin extensie și pentru a nu exista discriminări, prevederile Legii 104/2008 ar trebui aplicate și acestora, iar primăriile să fie obligate să trimită profesori de educație fizică, antrenori sau instructori să urmeze cursurile anti-doping și să plăteasca la fiecare trei ani taxa de autorizare la ANAD pentru fiecare astfel de parc. Prin urmare, de ce nu s-ar aplica prevederile Legii 104 tuturor formelor de fitness existente? Și alergarea în aer liber este o formă de fitness. Este aceeași alergare care se face pe bandă într-o sală de fitness. Oare cum ar fi ca angajații agenției să îi urmărească pe cei care aleargă pe stradă sau prin parcuri și să le ceară să-și dea acordul pentru a li se preleva probe de urină ca să li se facă test “cu scopul stabilirii gradului de utilizare a substanțelor dopante în sportul recreativ”? De aici se vede clar absurditatea acestor prevederi din Lega 104/2008.
4. În Expunerea de motive, anexă la Proiectul de modificare și completare a Legii 104/2008, argumentele exprimate sunt extrem de vagi, nu sunt prezentate niciun fel de date concrete și statistici oficiale, ci numai afirmații. În cea mai mare parte, se repetă prevederile din Proiect.
-La punctul 1 se afirmă că trebuie ”să se pună bazele unei legislații unitare referitoare la stoparea traficului ilicit de substanțe interzise” în Uniunea Europeană. De asemenea, dl. președinte al ANAD afirmă că România a rămas la coada Europei în ceea ce privește adoptarea unei legislații în acest sens. Atunci, cum se explică faptul că România este singura țară din Uniunea Europeană în care o agenție anti-doping autorizează (contra cost) funcționarea sălilor comerciale de fitness? Culmea e că la Secțiunea a 5-a, Efectele proiectului de act normativ asupra legislației în vigoare, punctul 3 – Măsuri normative necesare aplicării directe a actelor normative comunitere se afirmă: ”Proiectul de act normative nu se referă la acest subiect.”
-La secțiunea a 6-a – Consultări efectuate în vederea elaborării proiectului de act normativ – se spune că au fost consultate mai multe autorități publice, printre care și Ministerul de Justiție, dar nu se spune nimic în legătură cu punctul de vedere al acestuia exprimat sub semnăturile d-lui Tudorel Toader și d-nei Ana Birchall.
5. Că tot Proiectul de lege nu are nicio legătură cu ”armonizarea legislației naționale anti-doping cu reglementările internaționale în domeniu” se poate constata din următoarele puncte din Secțiunea a 5-a. La punctele: 2. Conformitatea proiectului de act normativ cu legislația comunitară…, 3. Măsuri normative necesare aplicării directe a actelor normative comunitare și 4. Hotărâri ale Curții de Justiție a Uniunii Europene se răspunde invariabil: ”Proiectul de act normativ nu se referă la acest subiect.”
6. De asemenea, inițiatorul Proiectului de lege a considerat că nu este cazul să se consulte ”organizații neguvernamentale, institute de cercetare și alte organisme implicate.”
7. Sunt foarte interesant de comparat statisticile privind morbiditatea și mortalitatea datorate fumatului, consumului excesiv de alcool, automedicației și consumului de substanțe anabolizante. În răspunsul primit de la Institutul Național de Statistică se arată că, în perioada 1999-2020, numărul de decese provocate de boli asociate fumatului și consumului excesiv de alcool este de 31.600, de abuzul de medicamente este de 893, iar de ”administrarea de derivate de testosteron și hormon de creștere” este de 0!!!
8. Cireașa de pe tort a disprețului ANAD față de sectorul economic reprezentat de industria fitnessului este în Secțiunea a 3-a a Expunerii de motive, punctul 2: ”Măsurile preconizate au în vedere desfășurarea activității de culturism și fitness într-un cadru legal care să protejeze entitățile care desfășoară această activitate și care nu produc și nu realizează trafic ilicit de substanțe dopante.” Căpușezi o industrie și pretinzi că o faci în beneficiul acesteia! Era nevoie de acest ”cadru legal”?
Concluzii:
1. Prevederile Legii 104/2008, cu modificările ulterioare, și ale Proiectului de lege din 2018 de modificare și completare a acesteia referitoare la activitatea sălilor de fitness consideră întreaga industrie a fitnesului potențial infracțională. Nu există prezumția de nevinovăție. În Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, la Art. 48, se spune: ” (2) Orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa va fi legal stabilită.”
2. Toată această lege este o întreagă butaforie menită să legalizarea căpușarea unui sector economic de către o agenție guvernamentală prin crearea unei structuri cu atribuții care se suprapun peste cele ale direcțiilor de sănătate publică, sanitar-veterinare, Poliției și DIICOT. Culmea ipocriziei guvernanților noştri e că afirmă în permanenţă că structurile guvenamentale sunt suprapopulate, iar pe de altă parte acestea se măresc. Dacă până în anul 2017, inclusiv, ANAD avea 18 angajați (http://anad.gov.ro/web/wp-content/uploads/2018/04/LISTA-FUNC%C8%9AIILOR-SI-DREPTURILE-SALARIALE-30.09.2017.pdf), aceştia prelevând şi probele de urină pentru controalele doping de la competiţii, în anul 2018 schema de personal s-a triplat, ajungându-se la 54 de angajați (http://anad.gov.ro/web/wp-content/uploads/2019/09/LISTA-FUNC%C8%9AIILOR-SI-DREPTURILE-SALARIALE-31.03.2018.pdf), iar serviciul de prelevare de probe a fost externalizat, guvernul alocând fonduri speciale în acest sens.
Cu ocazia apariției în presă a unui așa-zis interviu cu un angajat al ANAD, unul dintre comentariile cititorilor este acesta: ”La ANAD lucrez. Este o instituție care are o mulțime de consilieri angajați și care nu vin o zi la serviciu (aduși de noul director). Bătaie de joc de noi restul și furt din banii statului. Dragnea a făcut pușcărie pentru angajări fictive, noul nostru director tot de PSD este pus și tot aceeași meteahnă o are.” Nu există niciun fel de transparență în ceea ce privește pregătirea profesională și atribuțiile acestora.